La 5 decembrie 2025 s-a stins din viaţă la Davis (California), Maria Manoliu Manea, romanistă, membră de onoare a Academiei Române.
Cariera universitară a Mariei Manoliu a început în anul 1957, anul înfiinţării Catedrei de Lingvistică Romanică a Universităţii din Bucureşti. A ocupat succesiv poziţiile de asistent, de lector din 1962, apoi, după susţinerea tezei de doctorat (Sistematica substitutelor din româna contemporană standard), de conferenţiar. În 1977 a părăsit România şi a funcţionat ca profesor la Catedra de Franceză și Italiană a Universităţii din California, până la pensionare în 2006. După 1990 a reluat legăturile cu Universitatea din Bucureşti prin cursuri, conferinţe, colaborări. A fost profesor invitat la universităţi / centre de cercetare din Europa (Madrid, Santiago de Compostela, Lisabona, Oslo, Copenhaga, Düsseldorf, Köln, Bonn, Zagreb etc.), din Brazilia şi SUA.
Elevă a profesorului Iorgu Iordan, Maria Manoliu a format la rândul ei generații de studenți și cercetători în domeniul lingvisticii romanice comparate, al lingvisticii românești și franceze, în domeniile istoriei lingvisticii și pragmaticii. Principalele sale lucrări, publicate în România înainte de plecare: Introducere în lingvistica romanică (1965), Structuralismul lingvistic (1973), Tipologie şi istorie. Elemente de sintaxă comparată romanică (1977) au fost traduse în italiană (prima dintre ele) şi spaniolă (toate cele trei) şi au apărut la edituri de prestigiu în Italia şi Spania. În 1994 a apărut la prestigioasa editură Elsevier, Amsterdam, volumul Discourse and Pragmatic Constraints on Grammatical Choices: A Grammar of Surprises, ed. Glanville Price, North-Holland Linguistic Series, care reunea cele mai importante contribuţii ale sale.
Recunoscută pentru calităţile sale în mediul academic al romanisticii şi al lingvisticii generale, Maria Manoliu a propus, cu inteligenţă şi cu rafinament, explicaţii convingătoare pentru diverse aspecte privind istoria / structura limbii române, examinate mai ales în perspectivă romanică. A fost preţuită pentru originalitatea şi dinamismul expunerilor sale. I se potriveşte până în ultima clipă aprecierea pe care i-a făcut-o severa romanistă britanică Rebecca Posner cu ani în urmă: „one of the most brilliant romanists of her generation”.